Pensiunea Andreea Garda De Sus

Adevarul despre Garda de Sus / Familia Danciu / minciunile pe care le spun toti localnicii As vrea sa spun ca mi-a placut sederea mea in Garda de Sus, dar... pentru cei care vreti sa vizitati zona, as vrea sa cunoasteti cateva adevaruri. In momentul in care cautati pe Internet pensiuni turistice in Garda, asigurati-va ca sunt chiar in interiorul localitatii si nu te miri pe unde catarate pe niste dealuri. Eu eram sa-l trimit pe socru meu la pensiunea Onelia, care este situata chiar la 500 metri de intrarea la ghetarul Scarisoara. Sunati inainte, negociati pretul sederii si asigurati-va ca nu trebuie sa urcati foarte mult pentru a ajunge la destinatie. De exemplu: pentru a ajunge din centrul Gardei la pensiunea Onelia, mergeti vreo 9 km pe un drum prost plin de pietre si mergeti, de fapt, catre ghetarul Scarisoara! Cand ajungeti in centrul satului, veti vedea un anunt catre ghetarul Scarisoara! O gramada de pierde-vreme va vor sfatui doua chestii: - ori sa lasi masina la o asa-zisa parcare la care platesti 10 RON pe ora (e pe drumul catre ghetarul Scarisoara); - ori sa apelezi la persoane care fac turism montan; cica iti explica ca drumul spre ghetarul Scarisoara este foarte prost (este intr-adevar plin de pietre si, potrivit unui indicator, este drum in lucru care urmeaza sa fie finalizat la data de 04.11.2009; dar la starea in care arata, nu o sa fie terminat pana atunci!) si poti apela la ei. Pretul, cica, este negociabil. Dar numai pentru drumul de urcare catre ghetarul Scarisoara percep un tarif de 150 RON. Va dati seama ca cei care nu au masini se cupleaza trei, patru sau cinci si macar la urcare apeleaza la acesti megiesi, carora le merg foate bine afacerile. Dar probabil turistii vor cobori singure pe jos decat sa cheltuiasca 300 RON in numai cateva ore! Printre mijloacele cu care se face transportul montan al turistilor se numara si un Trabant (de altfel, megiesii se lauga ca ei au masini de teren si ca o masina obisnuita n-ar putea urca). Drumul este foarte prost, mentionez inca o data, dar macar puteti parcurge jumatate din distanta cu masina, o parcati apoi pe dreapta si mergeti pe jos pana la ghetar. Va spun eu ca autoritatile locale nu au niciun interes ca acest drum sa fie finalizat, atfel acesti megisi nu ar mai avea cum sa castige, probabil, zilnic in jur de 600 RON. Daca fiecare din aceste "masini de teren" fac doua drumuri dus si doua intors, proprietarul castiga usor 600 RON. Ori 30 de zile lunar, faceti socoteala! Bine, mai trec si pe la service din cand in cand sa-si schimbe o planetara, un arc la roata, dar tot raman cu o gramada de bani in fiecare luna! Unul dintre afaceristi este chiar popa dintr-un sat vecin, care si-a cumparat Jeep vechi rosu cu numar de Mures pe care scrie "Turism Montan". Cand cautati pensiunile din Garda de sus, intotdeauna cea mai interesanta vi se va parea pensiunea Danciu. Este centrala, are imagini interesante, au site propriu cu poze si persoane care s-au laudat ca s-au simtit bine acolo. Se mai lauda ei pe site ca poti manca direct la ei, ca au ferma proprie. Aiurea! Daca faci un calcul sumar, o familie cu trei persoane (fara a se satura din mancarurile lor, luand in considerare ca serviti numai felul intai) trebuie sa plateasca zilnic in jur de 120 RON (asta daca tii cont de preturile din restaurantul lor). Alta gogomanie: ca poti sa asisti la activitatile din curte, ca poti sa inveti sa mulgi o vaca! Apropo (n-am posibilitate sa trimit cele trei poze pe care le-am facut unor vaci din curtea familiei Danciu), in curtea Danciului circula dezlegate doua vaci care ling bluzele puse la uscat! Doamne fereste! daca va lasati ceva la uscat, veti simti un miros ciudat pe lucruri si nu stiti de ce! Cand am ajuns la familia Danciu (si am tot sunat de vreo patru ori, transmitandu-le exact data si ora aproximativa a sosirii), am fost tratat cam cu indiferenta si nepasare, desi veneam din Constanta si am facut vreo 14 ore pe drum. La inceput am vorbit cu o angajata care a spus sa asteptam, ca sefa (d-na Danciu) are putina treaba si nu poate fi deranjata. Apoi, vine alt angajat si zice ca am putea discuta cu nora ei, dar sa mai asteptam putin ca doarme, ca este insarcinata si nu poate sa vorbeasca cu noi decat cand se trezeste! Mai apoi, vine d-nul Danciu, dar ne spune verde in fata ca el nu se ocupa cu cazarea si cu problemele pensiunii, ci nevasta-sa (el, intr-adevar, am descoperit ulteror, ca are o exploatare forestiera si cu asta isi ocupa timpul; pe principiul impartirii afacerilor in familie!) In final, tot primul angajat catadicseste s-o deranjeze telefonic pe sefa care-i trasmite ca nu mai putem sta unde stabilisem ci in alta parte! Si dupa ce ne-am gasit cazare in alta parte, ne-am gandit ca este corect sa-i informam despre asta. Intre timp se trezise si nora, dar cand ne-am dus sa-i spunem vestea, am asteptat vreo doua minute sa termine de vorbit la telefonul mobil. Si nu a vrut sa inchida sa vorbeasca cu noi, asa ca i-am transmis tot primei angajate intalnite. CE NESIMTIRE! "Resedinta" Danciu are doua tipuri de locuri de cazare: o casa veche unde conditiile sunt aproximative si una unde au investit si, potrivit pozelor de pe site-ul lor, pare sa fie multumitor. Pe noi ne-au cazat undeva unde, in interiorul camerei, mirosea a mucegai. Iar la intrare mirosea a pisat (de vaca, probabil, daca alea isi faceau veacul pe unde vroiau). Evident, ca nu ne-au convenit conditiile si ne-am gasit cazare vis-a-vis la familia Dobra! Daca vreti cazare in conditii ireprosabile si persoane care sa va faca sa va simtit bine, mergeti acolo! Au doua corpuri de cladiri: una (care pare casa veche, dar cu conditii acceptabile in interior) si o alta (care are toate utilitatile, moderna, cocheta). Este foarte curat in interior. Aveti in plus un balansoar si un foisor (ca la armata, de unde puteti vedea tot centrul satului). Va recomand cu caldura sa mergeti acolo! Nu va duceti la vecinii de peste drum, la fam. Danciu!!! In centrul satului descoperiti harti ale Apusenilor si locuri si obiective turistice pe care le puteti vizita in zona! Orientati-va dupa informatiile de acolo si nu plecati urechea la minciunile gogonate pe care vi le spun localncii. Si daca nu ati inteles inca ca trebuie sa fiti atenti sa descoperiti unde este adevarul, sa va mai spun o capodopera! In centru este un indicator comun care indica drumul catre ghetarul Scarisoara, pestera lui Ionele si Izbucul Tauz. La un moment dat drumul asfaltat se termina si ajungeti la o rascruce: drumul la stanga (plin de pietre, dupa cum v-am spus) duce la ghetarul Scarisoara si Izbucul Tauz, iar cel inainte duce la pestera lui Ionele. Dar acolo este pus un semn de interzis la misto! Drumul este facut din placi, este accesibil cu masina, dar cica este interzis! Imediat niste binevoitori te lamuresc ca este interzis si sa apelezi la ei sa te duca la pestera lui Ionele! Dar puteti merge binemersi si cu masina si pe jos (pestera este la vreo 2 km). Va marturisesc ca tot ce am scris eu aici nu sunt minciuni si v-as ruga sa tineti cont de ele, daca nu vreti sa fiti surprinsi. Depinde de voi! CRINU din Constanta