Pensiunea Vila Rustica

Pensiunea VILA RUSTICA se gaseste in statiunea Albac, judetul Alba la aproximativ 500 de m de centrul statiunii, la iesiera spre Arieseni. Interioarele sunt frumos decorate, cu elemente de artizanat locale. Curtea mare cu iarba, privelistea padurilor de brazi si a pajistilor inverzite, aerul pur de munte, dar nu in ultimul rand amabilitatea si profesionalismul gazdelor, sunt tot atatea atuuri ale acestei pensiuni.
Oricand veti poposi aici, la pensiunea Vila Rustica din Albac, veti fi primiti cu zambetul pe buze, ca oaspeti de vaza, iar gazdele vor face totul pentru a va oferi un sejur cat mai placut. Doamna Oprean este oricand bucuroasa sa va spuna cateva din retetele ei. Sotul, profesor de istorie, va poate povesti istorii despre viata locuitorilor acestei zone sau despre obiective turistice ce pot fi vizitate.
Atunci cand veti sta în pavilionul din curte, veti aprecia cu siguranta privelistea magnifica a muntilor acoperiti cu pasuni si paduri, dar si trandafirii din curte sau susurul Ariesului. La incheierea unei vacante petrecute aici, singurul Dumneavoastra regret va fi acela de a nu va fi programat o sedere mail lunga la VILA RUSTICA.

Alte Facilitati
*curte mare, loc de parcare amenajat si campare pentru rulote;
*balansoar, pavilion de lemn pentru luat masa afara, gratar amenajat;
*incalzire centrala cu lemne oferind caldura si apa calda permanent;
*teren de volei si badminton;
*servicii de spalat si calcat haine;
*animale de companie acceptate;

Posibilitati de petrecere a timpului liber
- Drumetii - numeroasele obiective turistice, precum si peisajul superb sunt motive suficiente pentru drumetii in zona
- Schi - in perioada iernii partia de schi Vartop va sta la dispozitie.
- Pescuit pe Raul Aries - exista posibilitatea de procurare de permis de pescuit
- Excursie cu barcile pe raul Aries - o aventura de neuitat
- Alpinism - iubitorii sporturilor extreme gasesc in zona destule provocari

Pesterea Ghetarul de la Scarisoara


Localizare Pestera face parte din sistemul carstic Scarisoara, care se desfasoara in cuprinsul platoului carstic cu acelasi nume si in care se includ de asemenea, pestera Pojarul Politei si Avenul din Sesuri. Intrarea in Ghetar se deschide la o altitudine de 1165m, pe Creasta Pirjolii, care domina versantul stang al Vaii Girda Seaca (afluent al Ariesului Mare), inaltidu-se pana la 400m deasupra firului apei. Drumul spre pestera porneste din comuna Girda, situata pe valea Ariesului Mare la 32km amonte de Cimpeni (pe DN75). Din centrul comunei se desprinde drumul carosabil de pe Girda Seaca pe care se ajunge, dupa aproximativ 1km, la gura Vaii Ordincusa. De aici exista doua variante. Prima o constituie poteca turistica marcata cu cruce rosie, care mai intai urca in serpentine strinse pantele abrupte ale Dealului Mununa, apoi urmareste unduirile mult mai domoale ale reliefului din partea sud-estica a platoului Scarisoara si razbate in final, dupa un traseu de 8km, la fosta cabana turistica Scarisoara. Cea de a doua varianta este reprezenteta de drumul asfaltat de pe valea Ordincusei, care dupa 18km, ajungand la izvoarele acesteia, intersecteaza vechiul drum turistic Ursoaia - Scarisoara, care dupa mai bine de 5km ajunge la catunul Ghetar. De aici (pe vreme uscata) se poate ajunge cu masina pana la cabana Scarisoara, situata la o departare de aproximativ 600m, si tot de aici se ajunge si la pestera pe traseul marcat cu punct rosu, care porneste de la cabana, ramanand de strabatut pe jos aproximativ 400m. De pe Valea Ordincusei se desprinde si o alta poteca, marcata cu dunga albastra care razbate tot la cabana Scarisoara. Ea paraseste valea la 5,5km amonte de gura acesteia, in locul numit "Moara lui Ivan", urcand pana in creasta versantul drept geografic, foarte abrupt, si coborand apoi lin prin padure pana la cabana. Lungimea acestui traseu (practicabil numai vara) este de 2,5km. In sfarsit, amatorilor de lungi drumetii montane le stau la dispozitie alte doua itinerare: unul dinspre comuna Arieseni, marcat cu triunghi rosu, in lungime de 10km, care traveraeaza Valea Girda Seaca, si altul dinspre Padis, marcat cu banda albastra, in lungime de 20km, care trecee pe la obarsia Vaii Izbucului si prin Poiana Calineasa, pentru a razbate in cele din urma in drumul turistic deja amintit ce vine de la Ursoaia. In imprejurimile fostei cabane Scarisoara exista terenuri potrivite pentru campare, dar sursele de apa sunt departe si seaca deseori in cursul verii.

Intrarea in Ghetarul de la Scarisoara se face prin intermediul unui impresionant aven, a carui gura, cu un diametru de pina la 60m se deschide in inima padurii care imbraca Creasta Pirjolii. O poteca ingusta sapata in stanca si cateva scari metalice ancorate in pereti inlesnesc coborarea celor 48m cat masoara adincimea avenului. Pe fundul lui se pastreaza in tot timpul anului un strat gros de zapada - primul semn al lumii inghetate adapostita in adancuri. Aici se afla (sub forma unui impresionant portal masurand 24m inaltime si 17m inaltime) intrarea propriu-zisa in pestera.

Topografia Ghetarului de la Scarisoara este simpla, deoarece pestera reprezinta in fapt o incapere unica cu o dezvoltare totala de 700m. Aproximativ in mijlocul acestei incaperi se afla un imens bloc de gheata, cu un volum de 75000 mc si care dainuie in pestera de peste 4000 de ani. Fata superioara a blocului (3000 mp) formeaza podeaua Salii Mari. In latura opusa intrarii acest planseu se frange intr-un tobogan abrupt de gheata (zona periculoasa), care da intr-o a doua sala, denumita Biserica. Aici apar primele formatiuni stalagmitice de gheata, intruchipate in coloane masive ale caror capete maciucate sclipesc uneori sub razele de lumina reflectate de zapada din fundul avenului asemeni unor gigantice luminari aprinse. Biserica incheie zona turistica clasica din interiorul pesterii, restul fiind pana in prezent rezervatie stiintifica, cu doua sectoare distincte. In latura din dreapta intrarii se afla Rezervatia Mica, care se desfasoara la picioarele unui perete vertical de gheata inalt de 15m. In latura din stanga se afla Rezervatia Mare, spre care coboara un perete alcatuit tot din gheata dar inclinat, lung de 20m si prelungit cu o galerie puternic descendenta, pe a carei podea blocuri masive de calcar, trunchiuri de copaci cazute de la suprafata si bolovani se amesteca cu limbi lungi de gheata. Aceasta este Galeria Maxim Pop. In amindoua rezervatiile, la o anumita distanta de blocul de gheata din centrul pesterii reapar stalagmitele de gheata, dintre care unele au o existenta permanenta iar altele - cele mai indepartate - se topesc in intregime in cursul verii, dar se refac in forme mai mult sau mai putin asemanatoare in lunile de iarna. Dincolo de aceste campuri de coloane inghetate, aspectul pesterii se schimba total, locul ghetii fiind luat de concretiuni de o mare diversitate si frumusete. Acestea abunda mai ales in Galeria Coman - o prelungire ingustata a Rezervatiei Mari - care coboara in panta aceentuata pana la adincimea maxima de 105m a pesterii, apropiindu-se in acelasi timp la numai cativa metri de cea de a doua perla a sistemului carstic Scarisoara - pestera Pojarul Politei. De fapt, intre cele doua cavitati a existat cindva, inainte de inceputul formarii blocului de gheata, o comunicare naturala, dar care s-a infundat cu darimaturi si concretiuni. Considerata in ansamblul sau, pestera se prezinta sub forma unui gol descendent, inchis in partea sa inferioara in fund de sac. Acest gol functioneaza ca o capcana pentru aerul rece, care "cade" in pestera in timpul iernii, cand atmosfera de la suprafata are o temperatura mai scazuta si de aceea are o densitate mai mare decat atmosfera subterana. In cursul verii, cind raportul temperaturilor si densitatilor se inverseaza, aerul mai cald si mai usor de la exterior nu mai poate patrunde in adincul pesterii. In acest fel, aerul de sub pamant se mentine rece an de an. Blocul de gheata are o structura stratificata, vizibila in lungul marii faleze care flancheaza Rezervatia Mica. Cum aceasta structura conserva toate modificarile climatice contemporane existentei ghetii in pestera, ea confera ghetarului o mare valoare stiintifica.

Vizitare si cai de access
Sectorul turistic al pesterii, cuprinzind in momentul de fata avenul, Sala Mare si Biserica, este amenajat (scari metalice in aven si podete de lemn in Sala Mare) care fac inutil un echipament special. Se recomanda insa o imbracaminte calduroasa deoarece temperatura maxima din Sala Mare este de numai 0,5 grade Celsius, si (eventual) surse de iluminat pentru sectoarele mai profunde ale sectorului turistic. Deoarece toate formatiunile de gheata intra vara intr-un proces de topire partiala, se recomanda ca vizitarea pesterii sa se faca in ultimele luni de iarna, cind aceste farmatiuni ajung la dezvoltarea maxima si confera pesterii o frumusete intr-adevar neobisnuita.

muzeul Avram Iancu
Aici, in creierul Apusenilor, a rasarit Avram Iancu intr-una din zilele anului 1824. Scoala si-a facut-o la Cimpeni, Abrud, Zlatna si Cluj, unde a terminat Facultatea de Drept. In preajma izbucnirii revolutiei se afla printre fruntasii intelectualitatii luptatoare pentru eliberarea sociala si natioanala a romanilor din Transilvania - principii care au facut obiectul revendicarilor esentiale ale revolutionarilor . Fiind printre initiatorii adunarilor de la Blaj, din 1848, Avram Iancu devine si conducatorul ostilor de tarani si mineri din Muntii Apuseni, in fruntea carora respinge anumite atacuri ale nemesimii maghiare, castigandu-si renumele de Craiul Motilor.

Dupa ce in 1849, fiind la Viena pentru sustinerea drepturilot nationale, refuza sa primeasca o decoratie imperiala zicand: "Natiunii sa i se dea drepturile pormise, atunci voi primi, alcum nu", iar in 1852 refuza sa se intalneasca cu imparatul Franz Iosef, in vizita prin Transilvania, Avram Iancu este suspectat, si in toamna lui 1852 arestat la Alba Iulia unde fusese atras prin viclesug.

Cu sanatatea subrezita, Iancu isi petrece ultimii ani ai vietii ratacind prin munti, apoi pe valea Ariesului, la Lupsa dar mai cu seama la Baia de Cris unde se adaposteste la covrigarul Ioan Stupina supranumit Liber. Stand pe prispa casei acestuia, canta serile la fluierul de paltin mestesugit cu multa maiestrie de el, in prezenta multimii de oameni care vine sa-l asculte. In dimineata zilei de 10 septembrie 1872, stapanul caseil-a gasit pe Avram Iancu, vestitul Crai al Muntilor, pe prispa, mort cu fluierul alaturi...

Asa s-a incheiat existenta eroului motilor, a aceluia care in testamentul sau din 20 decembrie 1850 scria: "Unicul dor al vietii mele e sa-mi vad natiunea fericita, pentru care dupa puteri am lucrat pana acum, durere fara mult succes, ba tocmai acum cu intristare vad ca sperantele mele si jertfa adusa sa prefac in nimica".

Avram Iancu a fost inmormantat la Tebea, langa Brad, in prezenta a peste 10.000 de oameni.

Chipul si personalitatea lui Avram Iancu - pe care scriitorii straini il aseamana cu Empeciando, eroicul aparator al taranimii spaniole in luptele cu Napoleon , ori cu Andreass Hoffer, taranul luptator din Alpii Tirolezi - au fost obiect de inspiratie in pictura (B. Iscovescu) si chiar in dramaturgia romaneasca (Lucian Blaga).

In muzeul memorial din comuna care-i poarta numele, sunt stranse laolalta obiecte de port popular si de uz caznic, arme proclamatii, documente referitoare la revolutia din 1848 si fotografii. Casa in sine - o constructie tipic mocaneasca - atrage atentia vizitatorului, ea fiind declarata monument de arhitectura.

GALERIILE ROMANE -ROSIA MONTANA

Comuna Rosia Montana este localizata geografic în Muntii Apuseni, la o distanta de 135 km de Cluj-Napoca, la 100 km de Turda, la 81 km de Alba-Iulia, la 50 km de Brad, la 15 km de Cîmpeni si respectiv 10 km de Abrud.

Localitatea este situata într-un bazin si este strabatuta longitudinal de Valea Rosiei (Foies) ale carei ape sunt de culoare rosie-galbuie, datorita oxizilor de fier continuti în apele de mina colectate pe parcurs.

În mijlocul unui peisaj pitoresc, Rosia Montana se afla în apropierea unor locuri cu rezonanta în mediul turistic autohton si mondial. Putem aminti astfel: masivele Cîrnic si Cetate, vârful Rotunda - situate chiar în localitate, Detunatele (Detunata Goala si Detunata Flocoasa), vârfurile Geamana si Corabia, Poiana Narciselor, Negrileasa, formatiunea calcaroasa Vulcan-Buces, Valea Ariesului, Pestera Scarisoara, Cetatile Ponorului, Muntele Gaina cu renumitul Târg de Fete si localitatea Brad cu vestitul sau Muzeu al Aurului. Ariesul este unul din putinele rauri ale lumii care poarta in valuri cristaline firicele de aur, depunand in nisipuri renumitul metal.

Cetatea romana de la Rosia Montana (Alburnus Maior) este poate cel mai autentic document de ilustrare a activitatii mineresti de la inceputuri si pina in prezent in Muntii Apuseni. Aici sunt galerii, si lucrari miniere caracteristice tuturor timpurilor si pina in prezent. Acum galeriile sunt electrificate.

Celebra, si zguduitor de impresionanta cetatea romana, de la Rosia Montana, cu galeriile ei artistice, formeaza dovada cea mai stralucita a geniului tehnic roman, care de aproape 2000 de ani atrage admiratia tuturor vizitatorilor.

Muzeul Mineritului

Înfiintarea Muzeului Mineritului vine sa întâmpine curiozitatea turistului sau specialistului autohton sau strain, dornic de a cunoaste felul în care stramosii nostri exploatau zacamintele aurifere.

Dovezi de necontestat au fost cu grija adunate si pastrate pentru a demonstra traditia multimilenara a acestui mestesug. Dupa cum se va observa în vederea schematica de ansamblu, muzeul are doua sectii: una în aer liber si cealalta într-o cladire special amenajata. Galeriile, instalatiile mai simple sau mai complexe, materialul arheologic si cel ilustrativ ne prezinta felul în care oamenii acestor locuri si-au trait viata trudind din greu pentru extragerea pretiosului metal: AURUL.

Vizitând Muzeul Mineritului de la Rosia Montana, veti avea placerea sa vedeti si sa admirati:
galeria romana;
steampuri din lemn cu 9 si 12 sageti;
casa ustensilelor si a stemparului (cramul);
macheta unei galerii cu accesorii;
lapidariul;
instalatii miniere specifice.