|
Privind pozele ne-am spus, eu si sotul meu, ca merita sa incercam… A fost decizia cea mai proasta pe care am putut-o lua.
Ne-am cazat la sfarsit de august. In prima noapte am primit o camera la parter, fara balcon. Hai c-a mers. A doua zi ne-au dat o camera cu balcon. Mai bine ramaneam la parter. Hotelul are 4 etaje, fara lift – ceea ce am descoperit de-abia la mutare. Ni s-a promis ca putem merge pe plaja si ni se vor duce bagajele in noua camera, numai sa le pregatim. Cand ne-am intors, a trebuit sa aud ca « Ati venit ? », « Cine ? Noi ? Bagajele ? La etajul 3 ? Poate sa zica receptionista ce vrea »…
Urcatul si coboratul etajelor cu un copil de 1 an si 3 luni si alte lucruri - cea mai mare placere. Baietelul nostru n-a avut voie pe ceea ce se numesc ei balcon. Era inconjurat de 3 bari, la o astfel de distanta de incapea printre ele si un copil de 2-3 ani. Mobila se dezmembreaza deja, usiile nu se inchid bine, dusul era deja gaurit, apa tasnea in toate directile. Totul „made in China”. Apa nu avea asa presiune ca la parter, de-abia se scurgea. Paturile (in ambele camere) sunt tari de zici ca dormi pe scanduri. Curatenie se face numai la solicitare, desi mocheta e de ultimul hal – cum a scris si Mihaela, piciorusele baietelului nostru s-au innegrit in cateva minute. A varsat ceva pe ea, am sters repede cu prosopul alb care a capatat repede culorile gri si verde.
Panta ptr. bagaje sau carucioare este f. periculoasa, in unghi de apr. 45° si foarte alunecoasa. Sotul meu a alunecat si a cazut, si cu bagajele si cu caruciorul. Nu-si dau silinta sa puna cel putin ceva ca sa nu aluneci.
Micul dejun e de ultima calitate, ceva indefinibil de baut, cafeaua nu este inclusa! Cine a mai pomenit mic dejun fara cafea?! Daca vroiai, trebuia sa o cumperi de la bar, 6 RON. Cafea nu se putea chema, ceasca era umpluta pe jumatate – mai degraba espresso?!... Sotul meu a gasit un fir negru lung si frumos in mijlocul omletei. In fiecare zi lipsea ceva: ba branza, ba omleta, ba furculite, ba cesti, ba farfurii, ba cutite. Paine gaseai poate pe o alta masa... Si vai de tine daca ceri...
Servirea de ultimul hal. Neprietenosi si plictisiti. De parca i-ai deranja mereu. Singura care ne-a placut a fost receptionista bruneta, Oana, o fata foarte saritoare, amabila si draguta.
Cat despre 50 m la faleza – da, in linie aeriana. Daca treci strada, un teren parasit, ajungi la faleza, dar cauta sa mergi pe mal, la mare... Sunt doua scari abrupte de lemn putrezit, cine se avanta pe ele, sa-l ajute D-zeu. Asa ca a trebuit sa mergem in fiecare zi la debarcader, la treptele „normale” – din piatra. Nu stiu cum sta cu vederea la mare, noi am primit balcon pe cealalta parte cu vedere asupra doua hoteluri in paragina. Insa cum e situat hotelul, in spatele altora, as zice ca vederea la mare o ai de-abia de la etajul 2.
A fost concediul cel mai urat pe care l-am putut avea. Cum de au primit 3 stele, nu stiu.
|